marți, 20 aprilie 2010

Pizza clasica

Imi place la nebunie pizza. Faptul ca nu e foarte greu de facut, m-a determinat sa o prepar pe post de cina numai buna de luat in fata televizorului si/sau computerului.
Acum ma apuc de treaba.
Pentru blat voi avea nevoie de: un cubulet te taic (aici nimeni nu stie ce inseamna - e vorba de drojdie), faina, zahar, sare, ulei si o cana cu apa calda.
Intrun castron mai maricel, o sa pun 2 lungurite cu sare, una cu zahar, drojdia si apa calda. Amestec pana se topesc toate ingredientele, dupa care incep sa adaug treptat faina. Pe parcurs adauga ulei - nu stiu cantitatea, cand am invatat sa fac, mi s-a spus "pui ulei gal-gal"... asa spun si eu:D.
Am intins cu placintarul bine foaia pana am ajuns la o foarma oarecum rotunda (doar nu va asteptati sa o fac sa zboare prin bucatarie). Ce nu s-a potrivit, am intins cu mana. Din loc in loc am bagat furculita in ea sa se faca mai bine.
In timp ce o pregateam, am dat si drumul la cuptor sa se incalzeasca la 180 de grade.
La capitoul topping, au am facut-o 50/50 - jumatate si-a pus Pisi ce a vrut el si pe cealalta jumatate am pus ce mi-a dictat mie sufletelul.
La copt, am pus-o in 2 transe: prima, timp de 5 min am lasat-o doar cu un sos de rosii intins cu o pensula. Am scos-o si am adaugat toppingul (indiferent de jumatate) in ordinea : mozarella, cascava amestecat cu parmezan ras, bacon, salam.... si de aici a inceput distractia. Eu am mai adaugat masline verzi si negre taiate rondele, cateva fidelute de ceapa, ciuperci taiate, Pisi a adaugat din belsug ardei iute.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu